“Visul meu cel mai mare este să am dinţii sănătoşi şi frumoşi…”

Asta mi-a spus la un moment dat prietena mea, într-o discuţie despre munca mea de zi cu zi, despre deja celebrul subiect cu faţetele dentare. Este o femeie frumoasă şi, deşi e prietena mea bună, niciodată nu avusesem inima să-i zic că pe chipul ei frumos i-ar trebui şi un zambet de poveste. Remarcasem că este o problemă estetică majoră şi, din ce trăsesem cu ochiul, şi una funcţională (!).

Dar când am auzit acele cuvinte din gura ei i-am zis cât de mult am aşteptat să se deschidă acest subiect. I-am spus ce îi pot face, cum văd eu lucrurile, am discutat mult şi îndelung, toate problemele medicale şi de estetică trebuiau îmbinate şi cu o gestionare a unei frici teribile de mers la dentist (chiar dacă dentistul îi era şi cea mai bună prietenă 🙂 ).

Cu toate astea, din diverse motive, începerea lucrării era amânată, am început să rezolvam nişte lucruri mărunte, puţin vizibile, apoi a urmat o pauză de câteva luni de zile, dar ştiam că visul e acolo în sufletul ei şi, uşor-uşor, îşi găsise loc şi în sufletul meu – acela de a pune un zâmbet de Hollywood pe chipul prietenei mele. Era cel mai frumos caz la care puteam visa, cazul care îmi oferea şi satisfacţia pacientului fericit şi cea în care din mâinile mele ieşea un rezultat spectaculos muncit pentru un om drag.

 

 

Apoi s-a întâmplat ceva: într-o seară, prietena mea împreună cu prietenul ei ne-au chemat pe mine şi pe soţul meu în vizită şi ne-au anunţat că se vor căsători. Am ştiut din prima: urma să fim Naşi! Şi întrebarea a urmat la fel de firesc cum a venit şi răspunsul! Urma să fim naşii lor de cununie, naşi pentru prima dată. Eu cu ea ne-am privit în ochi şi atunci i-am zis: până la nuntă vei zâmbi ca o vedetă! Şi dincolo de implicarea ca părinţi spirituali, de organizarea propriu-zisă a evenimentului, am simţit că asta va fi contribuţia mea cea mai mare ca Naşă din acest capitol al vieţii ei. Abia aşteptam. Am fost extrem de sigură pe mine, siguranţa ei m-a învestit cu această încredere şi nu am avut nici măcar o fracţiune de secundă îndoieli asupra rezultatului final.

Ştiam că va fi un caz special. Au urmat săptămâni de muncă cu zel, aşa cum am povestit şi în articole anterioare, primul pas a fost să rezolvăm, una câte una, problemele de ordin medical şi funcţional, iar apoi m-am concetrat pe partea estetică unde ea, din nou, m-a învestit cu increderea ei atunci când mi-a zis ca eu ştiu cel mai bine ce dinţi se vor aşeza cel mai frumos pe chipul ei. Nu a fost uşor, pentru că era un caz complicat, nu eram primul medic care lucra la ea, aşa ca au fost eforturi, au fost şedinţe lungi, multe, programări multiple, şamd.

Rezultatul final vi-l las mai jos ca să-l apreciaţi voi, însă mai adaug un singur lucru. Reacţia ei din momentul în care a ajuns în faţa oglinzii şi şi-a văzut pentru prima dată noul zâmbet este motivul pentru care intru pe uşa cabinetului în fiecare zi, este hrana pentru sufletul meu şi cea mai mare satisfacţie pe care o pot avea de la meseria mea. În acel moment, acea reacţie, îmbrăţişarea de după şi expresia feţei ei, au şters orice urmă de oboseală, de nelinişte (niciodată nu fac greşeala de a trata cu relaxare un caz), de orice… a rămas doar bucuria!

 

You may be interested also in
Leave Comment

- Despre mine -

Medic stomatolog din 2012, blogger din 2017 şi fotograf... în curând - până atunci mai exersez :)

- Contact -

0720 118 771

- Facebook -